Ajută epicatechina la creșterea masei musculare și a forței?

Introducere și mecanisme propuse

Epicatechina, un flavan-3-ol monomeric găsit în cacao (Theobroma cacao) și ceai verde (Camellia sinensis), a atras interesul ca și compus ergogen și anabolic [4]. În modelele preclinice, epicatechina modulează proteostaza mușchilor scheletici prin suprimarea miostatinei — un regulator negativ al creșterii musculare — și prin reglarea în minus a ligazelor E3 de ubiquitină și a factorilor de transcripție asociați atrofiei musculare, inclusiv MAFbx (atrogina-1), MuRF1 și FOXO [3, 4]. Simultan, aceasta reglează în plus folistatina (un antagonist endogen al miostatinei), stimulează factorii reglatori miogenici precum MyoD, Myf5 și miogenina și activează calea de semnalizare IGF-PI3K-AKT/mTOR responsabilă pentru sinteza proteinelor musculare [3, 4].

Dincolo de căile care guvernează hipertrofia, epicatechina promovează în mod unic biogeneza mitocondrială și angiogeneza capilară în fibrele musculare scheletice comparativ cu alte subclase de catechine [3, 4]. Aceste mecanisme fiziologice au poziționat epicatechina ca un candidat potențial pentru îmbunătățirea adaptărilor la antrenamentul de forță, creșterea forței și modificarea favorabilă a echilibrului circulant folistatină/miostatină [3]. Cu toate acestea, transpunerea acestor date mecaniciste la sportivii umani antrenați cu greutăți relevă rezultate contradictorii și dependente de populație [4, 5].

Date pilot acute la subiecți umani

Interesul inițial pentru eficacitatea anabolică a epicatechinei a fost generat de un studiu pilot de tip „proof-of-concept” pe oameni [6, 8]. În acest studiu, șase subiecți de vârstă mijlocie (vârsta medie 41 ± 5 ani) au consumat 25 mg de (-)-epicatechină pură de două ori pe zi (~1 mg/kg/zi) timp de 7 zile [6]. Protocolul a determinat o creștere de 49,2 ± 16,6% a raportului folistatină/miostatină plasmatic și o creștere concomitentă de ~7% a forței izometrice de prehensiune bilaterală [6, 8, 11].

Datele preclinice complementare la șoareci C57BL/6 tineri (6 luni) și vârstnici (26 luni) cărora li s-a administrat 1 mg/kg de două ori pe zi au demonstrat scăderi semnificative ale miostatinei în mușchiul scheletic (-15% și, respectiv, -21%) și o creștere de 56% a folistatinei în mușchiul îmbătrânit, alături de reduceri ale markerilor asociați senescenței [6, 8]. Deși aceste rezultate au confirmat biodisponibilitatea și modularea endocrină acută, dimensiunea eșantionului a fost minimă (n=6), necontrolată pentru nivelul de antrenament și a lipsit un grup de control randomizat [6].

Dovezi în cohorte sarcopenice și clinice

Cele mai solide dovezi clinice pentru combinarea antrenamentului de forță cu suplimentarea cu epicatechină provin dintr-un studiu dublu-orb, randomizat și controlat de 8 săptămâni, realizat de Mafi et al. (2019) pe 62 de bărbați vârstnici sarcopenici (vârsta medie 68,63 ± 2,86 ani) [1]. Participanții au fost repartizați în patru grupuri paralele: doar antrenament de forță (RT), doar epicatechină (EP), antrenament de forță combinat cu epicatechină (RT+EP) sau placebo (PL) [1].

Intervenția RT+EP a produs rezultate superioare în comparație cu toate celelalte condiții [1]:

• Folistatina și miostatina: Grupul RT+EP a înregistrat cele mai mari creșteri semnificative ale folistatinei plasmatice și ale raportului folistatină/miostatină [1]. Miostatina plasmatică a scăzut semnificativ doar în cohortele RT+EP și RT [1].
• Rezultatele privind forța: Câștigurile de forță maximă pentru partea superioară a corpului (chest press) și partea inferioară a corpului (leg press) au fost semnificativ mai mari în grupul RT+EP decât în grupul doar RT, doar EP sau placebo [1].
• Parametri funcționali și morfologici: Indicele masei musculare apendiculare (AMMI) și performanța de mobilitate la testul Timed Up and Go (TUG) s-au îmbunătățit semnificativ în toate cele trei grupuri experimentale active comparativ cu placebo [1].

La populațiile clinice cu patologie musculară subiacentă, cum ar fi distrofia musculară Becker, 8 săptămâni de (-)-epicatechină orală (100 mg/zi) au provocat în mod similar creșteri ale folistatinei musculare și plasmatice, reduceri ale miostatinei și îmbunătățirea markerilor biogenezei mitocondriale, inclusiv PGC-1α, LKB1, AMPK și densitatea cristelor mitocondriale [10]. Totuși, aceste populații prezintă niveluri inițiale crescute de miostatină, o degradare musculară pronunțată și o semnalizare miogenică suprimată în comparație cu adulții sănătoși antrenați cu greutăți [6, 10].

Eficacitatea la persoane tinere, sănătoase și antrenate

Transferul direct al acestor rezultate la persoanele tinere, antrenate cu greutăți, este pus sub semnul întrebării de date clinice contradictorii [4, 5]. Într-un studiu dublu-orb, randomizat și controlat de 4 săptămâni, efectuat pe 20 de tineri activi recreațional (cu vârste între 18 și 30 de ani), suplimentarea cu 200 mg/zi de (-)-epicatechină (100 mg de două ori pe zi) combinată cu antrenament pe bicicletă nu a reușit să modifice expresia ARNm a miostatinei în mușchiul scheletic sau nivelurile proteice ale markerilor mitocondriali precum citocromul C și citrat sintaza [5].

Mai mult, studiul a observat un efect aparent de interferență asupra adaptărilor de anduranță: cohorta cu epicatechină a experimentat răspunsuri atenuate la antrenament, neprezentând nicio creștere semnificativă a succinat dehidrogenazei (SDH; p = 0,81) sau a consumului maxim relativ de oxigen (VO2 peak; p = 0,21), în timp ce grupul de antrenament cu placebo a obținut îmbunătățiri semnificative atât la SDH (p = 0,03), cât și la VO2 peak (p < 0,01) [5]. Deși acest studiu specific a evaluat ciclismul și nu antrenamentul greu de forță dedicat, eșecul de a altera expresia genică a miostatinei indică faptul că epicatechina nu inhibă în mod uniform semnalizarea miostatinei în musculatura tinerilor sănătoși [5].

Rezumat practic pentru sportivi

Literatura clinică actuală demonstrează o dihotomie clară în ceea ce privește rezultatele epicatechinei:

1. Eficacitate ridicată în mușchiul deficitar sau sarcopenic: La persoanele vârstnice sarcopenice și la populațiile clinice caracterizate prin creșteri ale miostatinei legate de vârstă și reduceri ale folistatinei, epicatechina acționează sinergic cu antrenamentul de forță pentru a amplifica câștigurile de forță și a îmbunătăți raportul folistatină/miostatină [1, 6, 10].
2. Eficacitate hipertrofică incertă în cohorte antrenate: La indivizii tineri și sănătoși, epicatechina nu a reușit să regleze în minus ARNm-ul miostatinei sau să îmbunătățească adaptarea enzimelor mitocondriale în timpul antrenamentului [5]. Dozele mari pot atenua potențial semnalele specifice de stres celular induse de antrenament, care sunt necesare pentru adaptare [5].
3. Lipsa unei dozări standardizate: Deși în studii au fost explorate doze zilnice cuprinse între 1 mg/kg și 200 mg, protocoalele clinice standardizate care să optimizeze sincronizarea (timing-ul), puritatea și asocierea cu regimuri specifice de antrenament de forță rămân nestabilite [3, 4].